2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?

Spania nu are doar un singur corp legislativ care să guverneze regimurile matrimoniale, de aceea, aceste răspunsuri se vor referi în mod special la Codul civil spaniol (cu excepţia discuţiei privind legislaţia comunităţilor autonome de la punctul 2.7).

Regimul matrimonial aplicabil este cel stipulat de soţi într-o convenţie matrimonială (art. 1315 CC) : comunitatea de achiziţii (sociedad de gananciales), separaţia bunurilor sau participarea. În lipsa unei convenţii, regimul matrimonial aplicabil este comunitatea de achiziţii (art. 1316 CC). În cadrul acestui sistem, achiziţiile şi beneficiile obţinute de fiecare dintre soţi atât timp cât sistemul este în vigoare sunt comune şi se împart în mod egal în momentul dizolvării regimului (art. 1344 CC). Sistemul prevede existenţa atât a bunurilor proprii, cât şi a bunurilor comune şi permite transformarea bunurilor proprii în bunuri comune şi viceversa prin intermediul unui acord încheiat între soţi sub forma unui act autentic. Bunurile considerate proprii sunt enumerate la articolul 1346 CC. Acestea includ bunurile pe care soţii le-au adus în căsătorie şi cele pe care le-au dobândit cu titlu gratuit în timpul căsătoriei.

Bunurile considerate comune sunt enumerate la articolul 1347 CC. În ceea ce priveşte înstrăinarea bunurilor, fiecare dintre soţi poate dispune de propriile bunuri şi nu este responsabil pentru datoriile celuilalt (art. 1373 CC).

2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor

Există prezumţii legale privind atribuirea bunurilor în cadrul regimului comunităţii de achiziţii [se prezumă că bunurile sunt comune până la proba contrară (art. 1361 CC)].

2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?

Întocmirea unui inventar al activelor şi pasivelor înainte de celebrarea căsătoriei nu este obligatorie, însă este utilă. Un inventar este totuşi cerut după dizolvarea comunităţii de bunuri şi înainte de lichidarea acesteia (art. 1396 CC). Acesta trebuie, de asemenea, efectuat în cazul în care regimul comunităţii de achiziţii este dizolvat prin hotărâre judecătorească şi există un litigiu în curs cu privire la existenţa cauzei de dizolvare (art. 1394 CC).

2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?

Administrarea bunurilor comune (achiziţiilor) este reglementată de articolele 1375-1391 CC. Fiecare dintre soţi îşi administrează bunurile proprii [deşi există dispoziţii speciale referitoare la locuinţa familiei conform cărora este întotdeauna necesar acordul ambilor soţi (art. 1320 CC]. Bunurile comune sunt administrate în comun de ambii soţi (art. 1375 CC), cu excepţia cazului în care convin altfel în cadrul unei convenţii matrimoniale. În principiu, soţii pot dispune liber de bunurile lor personale în timpul căsătoriei.

Oricare dintre soţi poate administra şi dispune singur de bunurile comune în exercitarea autorităţii domestice (art. 1319 CC şi art. 1365 CC), cu excepţia locuinţei familiei [chiar dacă aceasta aparţine doar unuia dintre soţi, este necesar consimţământul celuilalt (art. 1320 CC)].

2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?

În cazurile care nu fac obiectul autorităţii domestice, pentru înstrăinarea bunurilor comune este nevoie de consimţământul ambilor soţi, deşi în anumite circumstanţe consimţământul poate fi acordat de instanţă (art. 1377 CC). În lipsa consimţământului, celălalt soţ poate solicita anularea unor astfel de acte de înstrăinare (art. 1322 şi 1377 CC). Dacă înstrăinarea se face cu titlu gratuit, este necesar întotdeauna consimţământul ambilor soţi, în caz contrar, înstrăinarea fiind nulă (art. 1378 CC). Codul reglementează, de asemenea, actele frauduloase împotriva drepturilor celuilalt soţ (art. 1391 CC).

Orice act realizat de unul dintre soţi este obligatoriu pentru celălalt soţ numai dacă cel din urmă şi-a dat acordul în mod expres sau tacit. În caz contrar, actul poate fi anulat (art. 1322 CC), iar în cazul unei fraude, actul poate fi revocat (art. 1391 CC).

2.6. Cine este persoana responsabilă de datoriile create în timpul căsătoriei? Ce bunuri pot fi folosite de creditori pentru a stinge creanţele lor?

Fiecare dintre soţi răspunde pentru datoriile proprii, iar pentru achitarea acestora pot fi folosite doar bunurile proprii ale acestuia, însă dacă acestea nu sunt suficiente, creditorii pot cere cota-parte care îi revine din bunurile comune (art. 1373 CC). În astfel de cazuri, comunitatea de bunuri se dizolvă, după care, între soţi, se va aplica regimul separaţiei bunurilor (art. 1374 CC).

Bunurile comune pot fi utilizate pentru a acoperi cheltuielile căsătoriei (art. 1318 CC) şi nevoile familiei, administrarea obişnuită a bunurilor şi exercitarea profesiei sau a ocupaţiei soţilor (art. 1362 CC). Datoriile contractate de unul dintre soţi în exercitarea autorităţii domestice pot fi plătite din bunurile comune, din bunurile personale ale soţului debitor şi, în subsidiar, din bunurile personale ale celuilalt soţ (art. 1319 CC). Creditorii pot utiliza întotdeauna bunurile comune (art. 1365 CC). Soţul care a plătit o datorie comună utilizând bunurile personale are dreptul de a i se rambursa valoarea din bunurile comune (art. 1364 CC).

2.7 În comunităţile (regiunile) autonome există, de asemenea, regimuri matrimoniale legale:

• Aragón: se aplică libertatea contractuală (art. 195 Código Civil Foral de Aragón). Regimul aplicabil [fie separaţia bunurilor (art. 203-209), fie consorcial aragonés, care este similar cu comunitatea de bunuri] poate fi stabilit prin intermediul unei convenţii matrimoniale în forma unui act autentic. În lipsa unui contract, se aplică consorcial aragonés (art. 210-270 Código Civil Foral de Aragón).
• Cataluña: În lipsa unui contract, se aplică regimul separaţiei bunurilor (art. 231-10 Codul civil din Cataluña). Acesta este reglementat de articolele de la 231-11 la 231-30 Codul civil din Cataluña.
• Baleares (Insulele Baleare): În lipsa unui contract, se aplică regimul separaţiei bunurilor (art. 67 Compilación Baleares).
• Navarra: Soţii pot stipula separaţia bunurilor sau comunitatea de bunuri universală. În lipsa unui contract, se aplică sociedad familiar de conquistas, care este un regim al comunităţii de achiziţii similar cu sociedad de gananciales prevăzut în Codul civil (Ley 82 de Compilación Navarra).
• País Vasco (Ţara Bascilor): În conformitate cu articolul 93-111 Ley De Derecho Civil Foral Pais Vasco, soţii au libertatea de a încheia o convenţie matrimonială. În lipsa acesteia, se aplică regimul regional (comunicación foral), care este un regim al comunităţii universale de bunuri (reglementat de art. 93-111 Ley De Derecho Civil Foral Vasco). Cu toate acestea, în regiunile scutite (art. 6 Ley Derecho Civil Foral de Vizcaya, legea civilă regională din Biscaia), se aplică legislaţia spaniolă comună (sociedad de gananciales prevăzută în Codul civil, în lipsa unui contract).
• Galicia: Regimul patrimonial aplicabil este stabilit de convenţia matrimonială. În lipsa unui contract, se aplică sociedad de gananciales (art. 171 Ley Derecho Civil de Galicia).
• Valencia: Între soţi se aplică libertatea şi egalitatea deplină, iar aceştia sunt liberi să încheie o convenţie matrimonială. În lipsă, se aplică separaţia bunurilor (Ley de Régimen Económico Matrimonial Valenciano).

Print this topic

back to top