2 Există un regim de proprietate matrimonială prevăzut de lege şi dacă da, care sunt prevederile acestuia?
2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?
În lipsa unei convenţii matrimoniale, între soţi se va institui comunitatea de bunuri (art. 1316 din Codul Civil Maltez (CC)). Comunitatea de bunuri cuprinde toate bunurile dobândite de fiecare dintre soţi prin desfăşurarea activităţii lucrative, fructele bunurilor fiecăruia dintre soţi şi bunurile mobile şi imobile dobândite de oricare dintre soţi contra unui beneficiu în timpul căsătoriei. Toate bunurile dobândite de oricare dintre soţi fie cu titlu de donaţie, fie cu titlu de moştenire sunt considerate bunuri proprii ale soţului care le primeşte/moşteneşte.
2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor
Dacă nu se dovedeşte contrariul, toate bunurile pe care le deţin soţii sau pe care le deţine unul dintre soţi sunt considerate parte a comunităţii de bunuri (art. 1321 alin. 1 CC). Dacă nu se încheie niciun contract de căsătorie, se presupune că toate bunurile mobile şi imobile dobândite cu titlu oneros de oricare dintre soţi în timpul căsătoriei aparţin în mod egal ambilor soţi.
2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?
Legislaţia nu impune nicio obligaţie în acest sens. Soţii au, însă, libertatea în cadrul unei convenţii matrimoniale de a întocmi un inventar al bunurilor deţinute de fiecare dintre ei.
2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?
Activităţile de administrare obişnuită a bunurilor comune pot fi desfăşurate de oricare dintre soţi. Activităţile de administrare extraordinară, însă, trebuie desfăşurate în comun de către soţi. Legea prevede concret ce acte fac parte din administrarea extraordinară care necesită consimţământul ambilor soţi (art. 1322 CC). /p>
De exemplu, consimţământul ambilor soţi este necesar pentru înstrăinarea bunurilor imobile care fac parte din comunitatea de bunuri şi a locuinţei familiei, chiar dacă aceasta aparţine doar unuia dintre soţi. Dacă actele care necesită consimţământul ambilor soţi sunt realizate de către un singur soţ fără consimţământul celuilalt, acestea pot fi anulate la cererea celui din urmă cu condiţia ca acele acte să vizeze înstrăinarea sau crearea unui drept real sau personal asupra unor bunuri imobile. Dacă aceste acte vizează bunuri mobile, pot fi anulate numai în cazul în care conferă drepturi asupra acestor bunuri mobile cu titlu gratuit (art. 1326 CC).
2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?
Actele de administrare obişnuită a bunurilor comune pot fi desfăşurate de un singur soţ însă sunt angajante şi pentru celălalt soţ.
2.6. Cine este persoana responsabilă de datoriile create în timpul căsătoriei? Ce bunuri pot fi folosite de creditori pentru a stinge creanţele lor?
Ambii soţi răspund în mod solidar cu bunurile comune şi bunurile proprii pentru datoriile comunităţii, precum şi pentru cele contractate pentru nevoile familiei (art. 1327 şi 1330 CC).
Datoriile legate de bunurile proprii ale unui soţ fac parte din datoriile personale ale soţului în cauză, precum şi datoriile contractate prin actele de administrare extraordinară desfăşurate fără consimţământul necesar al celuilalt soţ. Creditorii datoriilor personale pot obţine satisfacerea creanţelor în baza bunurilor proprii ale soţului debitor. Dacă acestea nu sunt, însă, suficiente, creditorii îşi pot satisface creanţa, dar numai în măsura cotei deţinute de soţul debitor din bunurile comune (art. 1329 CC).
