2 Există un regim de proprietate matrimonială prevăzut de lege şi dacă da, care sunt prevederile acestuia?
2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?
Conform Legii căsătoriei din Finlanda, atât bunurile dobândite de un soţ înainte de încheierea căsătoriei, cât şi cele dobândite în timpul căsătoriei sunt exclusiv bunurile sale proprii (art. 34 din Legea căsătoriei). Cu excepţia cazului în care soţii au convenit contrariul, soţii au un drept matrimonial asupra bunurilor celuilalt soţ, indiferent dacă bunurile sunt imobiliare sau mobile (un drept patrimonial izvorât din căsătorie). Bunurile acoperite de dreptul matrimonial (bunuri matrimoniale) sunt partajate în cazul desfacerii căsătoriei. Cu toate acestea, persoana care face o donaţie, care lasă un testament sau titularul unei poliţe de asigurare poate stabili ca soţul donatarului, moştenitorului sau beneficiarului asigurării să nu aibă niciun drept matrimonial asupra bunurilor primite de soţul său sub formă de donaţie, moştenire sau în baza unei clauze a poliţei de asigurări privind beneficiarul (art. 35 din Legea căsătoriilor).
2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor
În lipsa unei prevederi contrare, se consideră că toate bunurile soţilor sunt acoperite de acest drept matrimonial (patrimonial izvorât din căsătorie).
2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?
Oricare dintre soţi are dreptul de a solicita celuilalt soţ să participe la întocmirea unui inventar al bunurilor mobile ale ambilor soţi. Dacă survine un conflict privind atribuirea bunurilor, instanţa de judecată va stabili ce pondere va avea inventarul ca probă în dosar (art. 60 din Legea căsătoriei). În practică, întocmirea unui inventar este inevitabilă după iniţierea procedurilor de divorţ şi înainte de partajarea bunurilor matrimoniale, întrucât este imposibil să se calculeze altfel bunurile acoperite de dreptul matrimonial.
2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?
Pe durata căsătoriei, soţul posesor al bunurilor îşi administrează liber bunurile deţinute (art. 36 din Legea căsătoriei). Cu toate acestea, chiar dacă locuinţa familiei este deţinută exclusiv de unul dintre soţi, acesta trebuie să obţină consimţământul celuilalt soţ dacă doreşte să înstrăineze proprietatea. Dacă soţul posesor înstrăinează locuinţa conjugală fără consimţământul celuilalt soţ, acesta din urma poate contesta actul legal. Dreptul la acţiune se prescrie în termen de trei luni de la încheierea actului juridic (art. 38 din Legea căsătoriei). Dacă soţii deţin în comun proprietatea, atunci au obligaţia de a desfăşura activităţile aferente proprietăţii respective în mod solidar. În cazul în care unul dintre soţi înstrăinează sau gajează proprietatea mobilă care este deţinută de celălalt soţ sau de ambii soţi în mod solidar, fără a avea consimţământul celuilalt soţ, cel din urmă are dreptul de a o răscumpăra. Dacă terţul nu a acţionat cu bună credinţă sau dacă actul juridic nu a fost fundamentat pe un schimb, soţul are dreptul de a redobândi proprietatea fără a o răscumpăra (art. 58 din Legea căsătoriei).
2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?
Ambii soţi răspund în mod solidar şi individual pentru o datorie contractată de oricare dintre soţi în scopul întreţinerii familiei (a se vedea 2.6.).
2.6. Cine este persoana responsabilă de datoriile create în timpul căsătoriei? Ce bunuri pot fi folosite de creditori pentru a stinge creanţele lor?
Fiecare dintre soţi poartă răspunderea unică pentru datoriile contractate înainte sau după căsătorie. În schimb, ambii soţi răspund în mod solidar şi individual pentru o datorie contractată de oricare dintre soţi în scopul întreţinerii familiei. Cu toate acestea, nu există răspundere solidară pentru un împrumut în bani luat de unul dintre soţi în scopul întreţinerii, sau pentru orice altă datorie asumată cu scopul întreţinerii, în condiţiile în care creditorul cunoştea faptul că soţii locuiau separat ca urmare a distrugerii relaţiei lor (art. 52 din Legea căsătoriei). Soţii răspund solidar şi individual pentru datoriile asumate împreună în timpul căsătoriei, cu excepţia cazului când s-a convenit altfel (art. 53 din Legea căsătoriei).
