2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?

Bunurile comune ale soţilor vor cuprinde bunurile dobândite de soţi după încheierea căsătoriei, precum şi, printre altele, veniturile şi fructele bunurilor proprii ale unui soţ sau veniturile din munca sau activităţile intelectuale acumulate după încheierea căsătoriei. Bunurile proprii ale fiecărui soţ înseamnă:

bunurile dobândite separat de fiecare dintre soţi înainte de încheierea căsătoriei; bunurile dobândite prin moştenire sau donaţie în timpul căsătoriei, cu excepţia cazului in care testamentul sau contractul de donaţie precizează că bunurile vor face parte din bunurile comune ale soţilor; efectele personale ale unui soţ (îmbrăcăminte, bunuri destinate profesiei soţului respectiv); drepturile de proprietate intelectuală sau industrială, cu excepţia veniturilor decurgând din aceste drepturi; fondurile şi bunurile mobile necesare pentru activitatea economică personală a unuia dintre soţi, cu excepţia fondurilor sau bunurilor mobile folosite în activitatea economică desfăşurată de cei doi soţi împreună; despăgubirile pentru daune şi plăţile compensatorii primite de unul dintre soţi pentru daune nefinanciare sau vătămare corporală, plăţi cu titlu de asistenţă financiară pentru anumite scopuri şi alte beneficii legate în mod specific de doar unul dintre soţi, drepturi necesionabile; bunurile dobândite cu fondurile personale sau veniturile încasate din vânzarea unei proprietăţi personale cu intenţia explicită a soţului titular, la data achiziţiei, de a dobândi bunurile în cauză cu titlu de bun propriu (art. 3.89 alin. (1) din CC).

2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor

Toate bunurile sunt considerate bunuri comune, cu excepţia cazului în care se stabileşte că un anumit bun reprezintă bunul propriu al unui singur soţ (art. 3.88 alin. (2) din CC).

2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?

Soţii nu au obligaţia de a întocmi un inventar al bunurilor.

2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?

Bunurile comune vor fi utilizate, administrate şi înstrăinate prin acordul comun al soţilor (art. 3.92 alin. (1) din CC). Se presupune că atunci când unul dintre soţi încheie o operaţiune o face cu consimţământul celuilalt soţ, cu excepţia cazului în care încheierea operaţiunii necesită consimţământul scris al celuilalt soţ (art. 3.92 alin. (3) din CC). Operaţiunile legate de înstrăinarea sau grevarea unui bun imobil comun sau a drepturilor aferente acelui bun, precum şi operaţiunile de înstrăinare a unei întreprinderi sau titlurile de valoare ce fac parte din bunurile comune sau grevarea drepturilor aferente acestora pot fi încheiate doar de ambii soţi, cu excepţia cazului in care unul dintre soţi a primit împuternicirea celuilalt soţ pentru a încheia operaţiunea în cauză (art. 3.92 alin. (4) din CC).

Dacă o operaţiune a fost încheiată fără consimţământul celuilalt soţ, acesta din urmă poate valida operaţiunea în termen de o lună de la data la care a luat cunoştinţă despre aceasta(art. 3.92 alin. (6) din CC). Operaţiunile încheiate fără consimţământul celuilalt soţ şi care nu sunt validate de acesta ulterior pot fi contestate printr-o acţiune înaintată de soţul în cauză în termen de un an de la data la care a luat cunoştinţă de operaţiune, cu condiţia să se dovedească faptul că terţul implicat în operaţiune a acţionat cu rea credinţă (art. 3.96 alin. (1) din CC). Operaţiunile care ar fi trebuit încheiate cu consimţământul scris al celuilalt soţ sau care ar fi putut fi încheiate doar de ambii soţi împreună pot fi declarate nule, indiferent dacă terţul implicat în operaţiune a acţionat cu bună sau cu rea credinţă, cu excepţia cazurilor în care unul sau amândoi soţii au apelat la fraudă pentru a încheia tranzacţia sau au dat declaraţii false instituţiilor care gestionează registrele publice sau oricăror alte instituţii ori funcţionari publici. În aceste cazuri, operaţiunile pot fi declarate nule doar dacă cealaltă parte implicată în operaţiune a acţionat cu rea credinţă (art. 3.96 alin. (2) din CC).

2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?

Se prezuma faptul că atunci când unul dintre soţi încheie o operaţiune o face cu consimţământul celuilalt soţ, cu excepţia cazului in care încheierea operaţiunii necesită consimţământul scris al celuilalt soţ (art. 3.92 alin. (3) din CC).

2.6. Cine este persoana responsabilă de datoriile create în timpul căsătoriei? Ce bunuri pot fi folosite de creditori pentru a stinge creanţele lor?

Următoarele obligaţii se vor onora din bunurile comune ale soţilor:

obligaţiile legate de grevarea bunurilor dobândite cu titlu de co-proprietate care existau la momentul dobândirii lor sau care au survenit ulterior; obligaţiile legate de costurile de administrare a bunurilor comune; obligaţiile legate de administrarea gospodăriei; obligaţiile legate de cheltuielile de judecată, dacă acţiunea intentată vizează bunurile comune sau interesele familiei; obligaţiile decurgând din operaţiunile încheiate de unul dintre soţi cu consimţământul celuilalt sau validate de acesta din urmă ulterior, precum şi obligaţiile decurgând din operaţiunile pentru care nu era necesar consimţământul celuilalt soţ, cu condiţia ca acele operaţiuni să fi fost încheiate în interesul familiei (art. 3.109 alin. (1) din CC).

Dacă bunurile comune nu sunt suficiente pentru a satisface creanţele creditorului pentru care soţii răspund în mod solidar şi individual, creanţele vor fi onorate din bunurile proprii ale soţilor (art. 3.113 din CC).

Print this topic

back to top