2 Există un regim de proprietate matrimonială prevăzut de lege şi dacă da, care sunt prevederile acestuia?
2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?
Conform Codului Civil, soţii au un drept de coproprietate în indiviziune asupra bunurilor comune, ceea ce înseamnă că cotele de proprietate ale soţilor nu sunt determinate cantitativ. Toate bunurile corporale (mobile şi imobile), drepturile şi celelalte titluri de proprietate obţinute în mod legal de unul dintre soţi în timpul căsătoriei fac obiectul comunităţii de bunuri, exceptând: Bunurile dobândite prin moştenire;
Bunurile dobândite prin donaţie; Bunurile care sunt destinate, prin natura lor, nevoilor personale sau profesiei unuia dintre soţi; Bunurile restituite, conform reglementărilor privind restituirea proprietăţilor, unui singur soţ care le-a deţinut înainte de încheierea căsătoriei sau căruia i-au fost restituite în calitate de succesor legal al posesorului original. (§ 143 Občianskeho zákonníka (OZ) – Codul Civil)
2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor
Nu există astfel de prezumţii juridice.
2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?
Nu există nicio cerinţă privind întocmirea unui inventar al bunurilor.
2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?
Bunurile care fac parte din comunitatea de bunuri pot fi utilizate de ambii soţi cu excepţia cazului în care s-a stipulat altfel.
În plus, soţii împart cheltuielile pentru bunurile comune sau pentru utilizarea sau întreţinerea acestora (art. 144 OZ). Dacă unul dintre soţi a acoperit costurile din bunurile sale proprii, acesta poate pretinde restituirea cheltuielilor în cursul procedurilor de partaj al bunurilor comune.
Dacă soţii nu ajung la o înţelegere cu privire la modul de utilizare a unui bun comun sau privind rambursarea sumelor care trebuie cheltuite pentru bunul respectiv, oricare dintre soţi poate solicita instanţei de judecată să se pronunţe în privinţa litigiului. Problemele obişnuite cu privire la bunurile comune pot fi soluţionate de oricare dintre soţi. Expresia "problemă obişnuită" nu este definită în Codul Civil, astfel că trebuie să se ia în considerare practica judiciară şi circumstanţele fiecărui caz în parte. Practica judiciară, spre exemplu, nu consideră drept problemă obişnuită încheierea unui contract de închiriere, cumpărarea sau vânzarea proprietăţilor imobiliare sau a altor bunuri de valoare. În alte chestiuni, este necesar consimţământul ambilor soţi. In caz contrar actul juridic este anulat, dacă celălalt soţ sau partea din actul juridic solicită anularea actului.
2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?
Actele juridice implicând bunuri comune care vizează probleme obişnuite pot fi încheiate de oricare dintre soţi şi atrag răspunderea individuală şi solidară a ambilor soţi.
2.6. Cine este persoana responsabilă de datoriile create în timpul căsătoriei? Ce bunuri pot fi folosite de creditori pentru a stinge creanţele lor?
În ceea ce priveşte actele juridice legate de bunurile comune, ambii soţi sunt îndreptăţiţi şi poartă răspunderea individuală şi solidară (art. 145 ods.2 OZ). De exemplu, fiecare dintre soţi este obligat să plătească întreaga valoare a datoriei legate de comunitatea de bunuri, iar creditorul are dreptul de a solicita plata datoriei ambilor soţi, individual sau în comun.
Soţii acţionează în mod independent în afara sferei de aplicare a comunităţii de bunuri. Legea permite ca creanţa creditorului unuia dintre soţi, stabilită pe parcursul căsătoriei, să fie satisfăcută pe parcursul procedurilor de executare din comunitatea de bunuri. La momentul partajului ulterior al comunităţii de bunuri, fiecare dintre soţi trebuie să compenseze ceea ce s-a utilizat din comunitatea de bunuri pentru proprietatea sa personală (art. 150 OZ) (a se vedea punctul 5.1).
