2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?

În cadrul regimului matrimonial legal, fiecare soţ îşi păstrează bunurile care i-au aparţinut înainte de căsătorie, precum şi bunurile pe care le dobândeşte în timpul căsătoriei.

Tot ceea ce soţii dobândesc împreună în timpul căsătoriei, sau ceea ce dobândeşte unul dintre soţi cu resursele ambilor soţi sau cu sprijinul activităţilor celuilalt soţ reprezintă proprietatea comună a ambilor soţi; în caz de neclaritate, se va considera că această proprietate aparţine în mod egal ambilor soţi (art. 89 CC).

Bunurile proprii ale fiecărui soţ includ:

• bunurile deţinute de acel soţ înainte de căsătorie sau bunurile pe care soţii le-au desemnat prin convenţie ca fiind bunuri proprii;
• bunurile destinate uzului personal al acelui soţ sau care îi sunt necesare pentru desfăşurarea activităţii sale independente;
• bunurile dobândite cu titlu gratuit în timpul căsătoriei de unul dintre soţi;
• veniturile provenind din bunurile proprii ale unui soţ care nu sunt alocate pentru satisfacerea nevoilor familiei sau pentru gospodăria comună; şi
• bunurile primite în schimbul bunurilor menţionate la alineatele anterioare (1-4) ( art. 91 CC).

2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor

Sarcina de a dovedi că anumite bunuri sunt proprii îi revine soţului care pretinde aceasta. Calitatea unui bun imobil de a fi bunul propriu al unui soţ trebuie înscrisă în registrul cadastral.

Dacă există îndoieli, se consideră că bunurile comune sunt deţinute de ambii soţi în cote egale.

2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?

Nu există reglementări care să impună întocmirea unui inventar al bunurilor.

2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?

Soţii au libertatea de a administra şi utiliza bunurile proprii pe perioada căsătoriei ( art. 90 alin. 1 CC).

Soţii vor administra şi utiliza în comun bunurile lor comune, dar în temeiul unei convenţii încheiate între cei doi, bunurile comune pot fi administrate doar de unul dintre ei. Înstrăinarea acestor bunuri comune de către unul dintre soţi necesită consimţământul celuilalt soţ ( art. 90 alin. 2 CC).

În interesul părţilor, se consideră că înstrăinarea bunurilor mobile s-a realizat cu consimţământul celuilalt soţ, cu excepţia cazurilor când terţul a ştiut sau trebuia să ştie că acordul nu fusese dat sau când bunul înstrăinat de unul dintre soţi aparţinea în mod evident celuilalt soţ.

2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?

În ceea ce priveşte obligaţiile legate de familie sau de gospodăria comună care au fost asumate de unul dintre soţi, celălalt soţ va răspunde cu bunurile sale proprii doar atunci când contravaloarea obligaţiilor respective a fost utilizată pentru nevoile familiei şi ale gospodăriei comune ( art. 96 alin. 2 CC).

2.6. Cine este persoana responsabilă de datoriile create în timpul căsătoriei? Ce bunuri pot fi folosite de creditori pentru a stinge creanţele lor?

Proprietatea unuia dintre soţi nu poate fi utilizată pentru a acoperi datoriile celuilalt soţ. Dacă din cauza unei datorii a unuia dintre soţi s-au iniţiat procedurile de executare asupra bunurilor proprii ale celuilalt soţ, acesta din urmă poate solicita ca bunurile sale să fie scutite de proceduri ( art. 100 CC). Dacă pentru plata datoriilor unuia dintre soţi se folosesc bunurile comune, celălalt soţ poate solicita partajul bunurilor sau scutirea părţii sale de procedurile executorii.

Soţii răspund cu bunurile comune şi, dacă acestea nu sunt suficiente, cu bunurile lor proprii pentru obligaţiile pe care le-au contractat în comun pentru nevoile familiei sau ale gospodăriei comune ( art. 96 alin. 1 CC). Pentru obligaţiile contractate pentru nevoile familiei sau ale gospodăriei comune doar de unul dintre soţi, soţul în cauză va răspunde cu bunurile sale proprii dacă bunurile comune ale soţilor nu sunt suficiente. Pentru aceste obligaţii, celălalt soţ va răspunde cu bunurile sale proprii doar atunci când contravaloarea obligaţiilor a fost folosită pentru nevoile familiei şi ale gospodăriei comune ( art. 96 alin. 2 CC).

Print this topic

back to top