2 Există un regim de proprietate matrimonială prevăzut de lege şi dacă da, care sunt prevederile acestuia?
2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?
Soții care nu au încheiat un contract de căsătorie sunt, de la data căsătoriei lor civile, supuși regimului statutar, care este reprezentat doar de regimul comunității privind bunurilor dobândite după începerea căsătoriei. Acest regim împarte proprietățile soților în trei categorii: cele două proprietăți separate ale soților, cu toate bunurile pe care le dețin înainte de căsătorie, și toate bunurile dobândite prin moștenire sau printr-un cadou în timpul căsătoriei sau active care vin în înlocuirea acestor bunuri [ articolele 1399 - 1404 CC (Code Civil = Codul Civil)]. Anumite active sau drepturi sunt separate, indiferent de momentul achiziției: aceasta include, spre exemplu, accesorii pentru proprietatea imobiliară a fiecărui soț, îmbrăcăminte și obiecte pentru uz personal, dreptul la pensie etc. (pentru lista completă, a se vedea articolele 1400 şi 1401 CC) . Proprietatea comună constă în toate câștigurile, atât veniturile profesionale, cât și câștigurile provenind din activele proprii ale fiecărui soț, precum și bunurile dobândite cu titlu oneros în timpul căsătoriei (articolul 1405 CC).
2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor
Toate bunurile în privinţa cărora nu se poate dovedi că aparţin unuia dintre soţi sunt considerate bunuri comune (articolul 1405 CC).
2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?
Soții pot include o listă de active în contractul de căsătorie. Această listă se aplică între soți până la dovada contrariului, dar nu poate fi invocată împotriva terților. În unele cazuri, o schimbare a regimului proprietății civile necesită un inventar anterior.
2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?
Fiecare dintre soţi poate dispune de bunurile proprii ( articolul 1425 CC ), cu excepţia locuinţei familiale care nu poate fi niciodată vândută sau grevată de ipotecă doar de către unul dintre soţi, fără consimţământul celuilalt [ articolul 215 alineatul (1) CC]. Patrimoniul comun trebuie să fie administrat în interesul familiei. Regula generală aplicabilă prevede că oricare dintre soţi poate administra patrimoniul comun. Spre exemplu, acțiunile de zi cu zi (spre exemplu, acțiunile legate de întreținerea și educarea copiilor) pot fi preluate separat de soți. În anumite cazuri, este posibilă administrarea exclusivă numai de către unul dintre soți a acestor activități (spre exemplu, atunci când unul dintre soți exercită o profesie independentă - articolul 1417 alineatul (1) CC . Pentru alte chestiuni de o importanță mai mare, cum ar fi încheierea unui împrumut ipotecar sau vânzarea de bunuri imobile, ambii soți trebuie să acționeze în comun ( articolul 1417 paragraful 2 , articolele 1418 şi 1419 CC ]. În cazul absenței consimțământului unui soț, actul juridic poate fi declarat nevalabil articolele 1422 şi 1423 CC ).
2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?
Pentru acele părți ale proprietății pe care un soț le poate administra singur, celălalt soț este obligat să respecte acțiunea articolul 1416 CC . Dacă soții trebuie să acționeze împreună, consimțământul celuilalt soț este necesar [ articolul 1417 alineatul (2) CC]. În cazul în care acest consimțământ nu este dat, soțul care nu a fost de acord poate, în anumite cazuri și într-un anumit termen, să solicite o declarație de nulitate.
2.6. Cine este persoana responsabilă de datoriile create în timpul căsătoriei? Ce bunuri pot fi folosite de creditori pentru a stinge creanţele lor?
Datoriile acumulate înaintea încheierii căsătoriei şi datoriile rezultate din succesiuni şi donaţii primite în timpul căsătoriei sunt datorii proprii ale soţilor( articolul 1406 CC ). În plus, printre altele, datoriile înregistrate de către unul dintre soţi în interesul exclusiv al masei de bunuri personale sunt, de asemenea, proprii ale acestuia (pentru lista completă, a se vedea articolul 1407 CC ). De exemplu, sunt comune datoriile înregistrate de către unul dintre soţi în scopul administrării gospodăriei şi creşterii copiilor (pentru lista completă, a se vedea articolul 1408 CC ).
Ca regulă generală, fiecare soț este răspunzător pentru propriile datorii cu proprietatea sa (articolul 1409 CC). Se aplică anumite excepții de la această regulă generală ( articolele 1410-1412 CC). În cazul în care se referă la o datorie încheiată de ambii soți, aceasta poate fi recuperată atât din averea separată a fiecărui soț cât și din proprietatea comună ( articolul 1413 CC ). De asemenea, o datorie comună poate fi recuperată atât din averea separată a fiecăruia dintre soți cât și din proprietatea comună, cu anumite excepții ( articolul 1414 CC ).
