1.1. Care este legea care se aplică în cazul proprietăţii matrimoniale? Care sunt criteriile/regulile folosite pentru a stabili legea aplicabilă? Care sunt convenţiile internaţionale care trebuie respectate cu privire la anumite ţări?

Pe baza art. 10:52 din Codul civil Burgerlijk Wetboek (BW; Codul Civil) se aplică pentru Olanda Convenţia de la Haga privind legea aplicabilă regimurilor matrimoniale ale bunurilor din 1978 (CH) , care a intrat în vigoare la 1 septembrie 1992 și se aplică căsătoriilor oficiate între 1 Septembrie 1992 și 28 ianuarie 2019. Căsătoriile încheiate înainte de 1 septembrie 1992 fac obiectul unor reglementări diferite. Olanda nu a încheiat convenţii bilaterale. Cu toate acestea, zonele maritime care aparţin Regatului Ţărilor de Jos din Marea Caraibilor fac obiectul unor reglementări interregionale separate. Dacă soţii nu optează pentru o anumită lege aplicabilă, atunci se va aplica legea ţării unde se află prima reşedinţă obişnuită comună a soţilor, dacă soţii nu au o naţionalitate comună (a se vedea art. 4 alin. 1 din CH). În cazul soţilor care au o naţionalitate comună (a se vedea art. 15 din CH), în anumite condiţii se aplică legea lor naţională (a se vedea art. 4 alin. 2 şi art. 5 din CH). Dacă soţii nu au o primă reşedinţă obişnuită comună şi nici o naţionalitate comună, atunci se va aplica legea statului cu care soţii au cele mai multe legături, având în vedere toate circumstanţele cazului (a se vedea art. 4 alin. 3 din CH). Legea aplicabilă se poate schimba în urma naturalizării, imigrării sau după 10 ani de rezidenţă într-o anumită ţară (a se vedea art. 7 din CH). Schimbarea legislaţiei produce efecte doar pentru viitor (art. 8 dinCH ). Schimbarea legii aplicabile poate fi împiedicată prin optarea pentru legea aplicabilă sau prin încheierea unei convenţii matrimoniale.

Ca urmare a adoptării Regulamentului European (EU) 2016/1103 din 24 iunie 2016, se aplică noi reguli pentru stabilirea legislației incidente tuturor căsătoriilor contractate începând cu data de 29 ianuarie 2019 și căsătoriilor contractate înainte de data intrării în vigoare, în situația în care soții au ales legislația aplicabilă regimului lor matrimonial începând cu data de 29 ianuarie 2019.

Dacă se optează pentru a nu alege legislația aplicabilă, Art. 26 stabilește ordinea de prioritate a factorilor în funcție de care se stabilește legislația aplicabilă, după cum urmează.

• prima reședință obișnuită comună a soților după încheierea căsătoriei.
• dacă acest factor nu se aplică, naționalitatea comună a soților la momentul încheierii căsătoriei. Acest criteriu nu poate fi utilizat în situația în care soții au mai multe naționalități comune.
• dacă acest factor nu se aplică, legea statului cu care cei doi soți au cea mai apropiată legătură comună la momentul încheierii căsătoriei.

Prin excepție și cu condiția ca unul dintre soți să solicite acest aspect, autoritatea judiciară competentă poate hotărî să se aplice legea unui alt stat decât cel al primei reședințe comune după încheierea căsătoriei (articolul 22.3), dar numai în cazul în care soții își aveau reședința comună pentru o perioadă mai lungă în acel stat decât în statul primei lor reședințe comune.

1.2. Au soţii posibilitatea de a alege legea aplicabilă? Dacă da, care sunt principiile care guvernează această alegere (de exemplu, legislaţiile alese, cerinţe formale, principiul retroactivităţii)?

Soții pot, înainte sau în timpul căsătoriei, să opteze pentru aplicarea unei legi specifice asupra proprietății matrimoniale. Până la 28 ianuarie 2019, aceștia pot opta pentru legea domiciliului fiecăruia dintre soți, fie pentru legea naționalității fiecăruia dintre soți, iar pentru proprietatea imobiliară, legea locului în care se află proprietatea (a se vedea art. 3 şi art. 6 din CH). Desemnarea unei anumite legi trebuie convenită în mod explicit sau trebuie să fie dedusă fără echivoc din convenţia matrimonială (a se vedea art. 11 din CH). Deducerea clară din convenţia matrimonială se realizează prin includerea în conţinutul acesteia a unor trimiteri la anumite articole de lege. Forma prin care se optează pentru legea aplicabilă trebuie să respecte condiţiile de formă impuse pentru convenţiile matrimoniale, iar acordul întocmit este guvernat fie de legea aplicabilă aleasă, fie de legea aplicabilă unde s-a încheiat acordul de opţiune pentru legea aplicabilă (a se vedea art. 13 din CH). Dacă în timpul căsătoriei se optează pentru o anumită lege aplicabilă sau se schimbă legea aplicabilă, atunci se aplică premiza conform căreia soţii trebuie să reglementeze regimul existent.

Regulamentul (UE) 2016/1103 prevede posibilitatea de a alege legea unuia dintre statele al cărui cetățean este cel puțin unul dintre soți sau legea reședinței obișnuite a oricăruia dintre soți, la momentul alegerii legii aplicabile regimului matrimonial al bunurilor (Art. 22). Această alegere poate fi efectuată în mod valabil numai începând cu data de 29 ianuarie 2019, în cadrul unui contract de căsătorie sau al unui acord privind alegerea legislației aplicabile și în conformitate cu cerințele normative prevăzute în Art. 23.

În sfârșit, alegerea legislației aplicabile regimului matrimonial al bunurilor în timpul căsătoriei va produce efecte juridice numai pentru viitor, cu excepția unei înțelegeri diferite încheiate între soți și fără a aduce atingere drepturilor terților.

Aceste reguli noi se aplică tuturor soților indiferent de momentul în care s-au căsătorit, dacă fac alegerea după 29 ianuarie 2019.

Print this topic

back to top