1 Care este legea aplicabilă?
1.1. Care este legea care se aplică în cazul proprietăţii matrimoniale? Care sunt criteriile/regulile folosite pentru a stabili legea aplicabilă? Care sunt convenţiile internaţionale care trebuie respectate cu privire la anumite ţări?
În conformitate cu articolul 2590 din Codul civil, legea aplicabilă regimului matrimonial este legea aleasă de soţi. Dacă nu se face o alegere în această privinţă, regimul matrimonial este reglementat de legea aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei. Articolul 2589 din Codul civil prevede că efectele generale ale căsătoriei sunt supuse legii reşedinţei obişnuite comune a soţilor, iar în lipsă, legii cetăţeniei comune a soţilor. În lipsa cetăţeniei comune, se aplică legea statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că, prin excepţie de la aceste prevederi, drepturile soţilor asupra locuinţei familiei, precum şi regimul unor acte juridice asupra acestei locuinţe sunt supuse legii locului unde aceasta este situată. România nu este semnatară a Convenţiei de la Haga din 14 martie 1978 asupra legii aplicabile regimurilor matrimoniale.
1.2. Au soţii posibilitatea de a alege legea aplicabilă? Dacă da, care sunt principiile care guvernează această alegere (de exemplu, legislaţiile alese, cerinţe formale, principiul retroactivităţii)?
Soţii au posibilitatea de a alege legea aplicabilă regimului lor matrimonial. Alegerea lor este limitată în conformitate cu articolul 2590 alineatul (2) din Codul civil la: legea statului pe teritoriul căruia unul dintre soţi îşi are reşedinţa obişnuită la data alegerii, legea statului a cărui cetăţenie o are oricare dintre soţi la data alegerii sau legea statului unde soţii îşi stabilesc prima reşedinţă obişnuită comună după celebrarea căsătoriei. Convenţia de alegere a legii aplicabile se poate încheia fie înainte de celebrarea căsătoriei, fie la momentul celebrării căsătoriei, fie în timpul căsătoriei. În ceea ce priveşte forma, convenţia trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute fie de legea aleasă ca fiind aplicabilă, fie de legea locului încheierii convenţiei. Cu toate acestea, în toate cazurile este obligatoriu un înscris semnat şi datat de ambii soţi. Cu excepţia cazului în care soţii dispun altfel, legea nouă produce efecte numai pentru viitor. Aceasta nu poate prejudicia drepturile terţilor.
