1 Care este legea aplicabilă?
1.1. Care este legea care se aplică în cazul proprietăţii matrimoniale? Care sunt criteriile/regulile folosite pentru a stabili legea aplicabilă? Care sunt convenţiile internaţionale care trebuie respectate cu privire la anumite ţări?
Cu privire la căsătoriile contractate înainte de data de 28 ianuarie 2019, se vor aplica normele naționale din Germania. În lipsa alegerii legii, va prevala legea naţională comună a soţilor în momentul căsătoriei. Dacă soţii nu au aceeaşi cetăţenie la momentul respectiv, se aplică legea statului în care ambii îşi au reşedinţa. Alternativ, efectele căsătoriei vor fi supuse legii cu care soţii au împreună cea mai apropiată relaţie [art. 15 alin. (1) EGBGB (Legea introductivă privind Codul civil german) coroborat cu art. 14 alin. (1) punctele 1-3 EGBGB].
Articolul 16 alineatul (1) din EGBGB conţine o dispoziţie privind protecţia terţilor de bună-credinţă care se bazează în mod legitim pe aplicarea regimului matrimonial german în lipsa unei dispoziţii contrare prevăzute în Registrul regimurilor matrimoniale.
Tratatul de prietenie Germania-Iran din 17 februarie 1929 prevede aplicarea legii naţionale corespunzătoare atât în cazul soţilor iranieni în Germania, cât şi soţilor germani în Iran [conform protocolului final privind art. 8 alin (3) din tratat]. În plus, în virtutea articolului 15 alineatul (4) din EGBGB, se aplică dispoziţiile Legii privind regimul matrimonial al persoanelor strămutate şi refugiaţilor (germani) .
Ca urmare a adoptării Regulamentului European (EU) 2016/1103 din 24 iunie 2016, se aplică noi reguli pentru stabilirea legislației incidente tuturor căsătoriilor contractate începând cu data de 29 ianuarie 2019 și căsătoriilor contractate înainte de data intrării în vigoare, în situația în care soții au ales legislația aplicabilă regimului lor matrimonial începând cu data de 29 ianuarie 2019.
Dacă se optează pentru a nu alege legislația aplicabilă, Art. 26 stabilește ordinea de prioritate a factorilor în funcție de care se stabilește legislația aplicabilă, după cum urmează.
- prima reședință obișnuită comună a soților după încheierea căsătoriei.
- dacă acest factor nu se aplică, naționalitatea comună a soților la momentul încheierii căsătoriei. Acest criteriu nu poate fi utilizat în situația în care soții au mai multe naționalități comune.
- dacă acest factor nu se aplică, legea statului cu care cei doi soți au cea mai apropiată legătură comună la momentul încheierii căsătoriei.
Prin derogare de la cele de mai sus și cu condiția ca unul dintre soți să solicite acest lucru, autoritatea judiciară competentă poate stabili aplicabilitatea legii unui alt stat decât cel în care cei doi soți și-au avut prima reședință obișnuită comună după contractarea căsătoriei (Art. 22.3).
1.2. Au soţii posibilitatea de a alege legea aplicabilă? Dacă da, care sunt principiile care guvernează această alegere (de exemplu, legislaţiile alese, cerinţe formale, principiul retroactivităţii)?
În principiu, până la data de 28 ianuarie 2019, legislația din Germania se aplică pentru alegerea legislației aplicabile, însă limitat la anumite sisteme juridice. De exemplu, există posibilitatea de a alege legea unui anumit stat, dacă unul dintre soţi este cetăţean al acelui stat sau îşi are sau şi-a avut reşedinţa obişnuită în respectivul stat. Or, doar cu privire la bunurile imobiliare, poate fi aleasă legea locului în care este situat bunul [ art. 15 alin. (2) EGBGB]. Alegerea legii trebuie consemnată într-un act autentic. Doar în cazul în care această alegere este făcută în străinătate, este suficient să se îndeplinească cerinţele de formă aplicabile convenţiilor matrimoniale impuse fie de legea aleasă, fie de legea locului în care se face alegerea [art. 14 alin. (4) EGBGB şi art. 15 alin. (3) EGBGB].
Regulamentul (UE) 2016/1103 prevede posibilitatea de a alege legea unuia dintre statele al cărui cetățean este cel puțin unul dintre soți sau legea reședinței obișnuite a oricăruia dintre soți, la momentul alegerii legii aplicabile regimului matrimonial al bunurilor (Art. 22). Această alegere poate fi efectuată în mod valabil numai începând cu data de 29 ianuarie 2019, în cadrul unui contract de căsătorie sau al unui acord privind alegerea legislației aplicabile și în conformitate cu cerințele normative prevăzute în Art. 23. Soții pot prevedea înțelegeri matrimoniale privind bunurile, cuprinse în contract (contractul de căsătorie). Contractul de căsătorie trebuie consemnat de către un notar, în prezența ambelor părți. (Sec. 1408, Codul Civil din Germania din 1410 („BGB”)).
În sfârșit, alegerea legislației aplicabile regimului matrimonial al bunurilor în timpul căsătoriei va produce efecte juridice numai pentru viitor, cu excepția unei înțelegeri diferite încheiate între soți și fără a aduce atingere drepturilor terților.
