1.1. Care este legea care se aplică în cazul proprietăţii matrimoniale? Care sunt criteriile/regulile folosite pentru a stabili legea aplicabilă? Care sunt convenţiile internaţionale care trebuie respectate cu privire la anumite ţări?

Căsătoriile celebrate înainte de data de 1 septembrie 1992 intră sub incidența dreptului comun, în timp ce cele contractate după această dată și până la 28 ianuarie 2019 intră sub incidența Convenției de la Haga din 14 martie 1978 privind legea aplicabilă în materia regimurilor matrimoniale.

Legea aplicabilă regimurilor matrimoniale pentru soţii căsătoriţi înainte de 1 septembrie 1992 este în principiu cea a locului primului domiciliu matrimonial. Legea indicată guvernează toate relaţiile de proprietate dintre soţi, indiferent de locul unde sunt situate bunurile acestora. Acest criteriu de legătură este permanent: legea statului în care soţii şi-au avut primul domiciliu matrimonial se aplică pe parcursul întregii durate a căsătoriei, chiar dacă soţii se mută în alt stat.

Pentru căsătoriile celebrate înainte de 1 septembrie 1992, Convenţia de la Haga din 14 martie 1978 se aplică relaţiilor patrimoniale existente între soţi, cu excepţia regimului primar care este în continuare guvernat de prevederile franceze aplicabile în mod imperativ ( articolele 212-226 CC ). În cazul în care soţii nu au făcut nicio alegere înainte de căsătorie, legea aplicabilă este, în principiu, cea a primei reşedinţe obişnuite a acestora. Spre deosebire de dreptul comun, Convenţia de la Haga prevede trei cazuri în care legea aplicabilă se schimbă în mod automat [ articolul 7 alineatul (2)]: în cazul în care soţii îşi stabilesc reşedinţa în statul a cărui naţionalitate o au amândoi; în cazul în care locuiesc mai mult de 10 ani într-un stat după căsătorie; pentru soţii care nu şi-au stabilit reşedinţa obişnuită pe teritoriul aceluiaşi stat după ce s-au căsătorit (şi al cărui regim matrimonial a căzut, prin urmare, sub incidenţa legii statului a cărui cetăţenie o deţin în comun soţii ), în cazul în care îşi stabilesc reşedinţa obişnuită în acelaşi stat. Această schimbare automată va avea efecte numai pentru viitor (cu toate acestea, articolul 8 permite soţilor să îşi pună toate bunurile sub incidenţa noii legi, cu condiţia ca această alegere să nu afecteze nefavorabil drepturile terţilor).

Ca urmare a adoptării Regulamentului European (EU) 2016/1103 din 24 iunie 2016, se aplică noi reguli pentru stabilirea legislației incidente tuturor căsătoriilor contractate începând cu data de 29 ianuarie 2019 și căsătoriilor contractate înainte de data intrării în vigoare, în situația în care soții au ales legislația aplicabilă regimului lor matrimonial începând cu data de 29 ianuarie 2019.

Dacă se optează pentru a nu alege legislația aplicabilă, Art. 26 stabilește ordinea de prioritate a factorilor în funcție de care se stabilește legislația aplicabilă, după cum urmează.

• prima reședință obișnuită comună a soților după încheierea căsătoriei.
• dacă acest factor nu se aplică, naționalitatea comună a soților la momentul încheierii căsătoriei. Acest criteriu nu poate fi utilizat în situația în care soții au mai multe naționalități comune.
• dacă acest factor nu se aplică, legea statului cu care cei doi soți au cea mai apropiată legătură comună la momentul încheierii căsătoriei.

Prin derogare de la cele de mai sus și cu condiția ca unul dintre soți să solicite acest lucru, autoritatea judiciară competentă poate stabili aplicabilitatea legii unui alt stat decât cel în care cei doi soți și-au avut prima reședință obișnuită comună după contractarea căsătoriei (Art. 22.3).

1.2. Au soţii posibilitatea de a alege legea aplicabilă? Dacă da, care sunt principiile care guvernează această alegere (de exemplu, legislaţiile alese, cerinţe formale, principiul retroactivităţii)?

Soții pot alege legea aplicabilă regimului lor matrimonial. Pentru convenţiile matrimoniale încheiate înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei de la Haga din 14 martie 1978 (1 septembrie 1992), soţii puteau alege orice lege aplicabilă. De la intrarea în vigoare a Convenţiei de la Haga, alegerea dreptului aplicabil este limitată la una dintre cele trei variante stipulate la articolul 3: legea statului al cărui cetăţean este unul dintre soţi în momentul efectuării alegerii, legea statului în care oricare dintre soţi îşi are reşedinţa obişnuită în momentul alegerii sau legea primului stat în care unul dintre soţi îşi stabileşte o nouă reşedinţă obişnuită după căsătorie. Convenţia de la Haga permite, de asemenea, soţilor să pună, toate sau o parte dintre bunurile imobiliare, sub incidenţa legii statului în care aceste bunuri imobiliare sunt situate [ articolul 3 alineatul (2)]. Convenţia de la Haga prevede ca alegerea legii aplicabile să fie efectuată în mod expres sau să reiasă dintr-o implicaţie necesară din prevederile convenţiei matrimoniale ( articolul 11).

Soţii pot schimba, de asemenea, legea aplicabilă regimului lor matrimonial în timpul căsătoriei. În acest caz, Convenţia de la Haga se aplică chiar şi soţilor căsătoriţi înainte de intrarea în vigoare a convenţiei, cu condiția ca alegerea să fi fost făcută după intrarea în vigoare a Convenției (articolul 21). Aici alegerea este limitată la una dintre legile stipulate la articolul 6: legea statului al cărui cetăţean este unul dintre soţi în momentul alegerii sau legea statului în care oricare dintre soţi îşi are reşedinţa obişnuită în momentul alegerii legislaţiei. Convenţia de la Haga permite soţilor să pună toate sau o parte din bunurile imobiliare, sub incidenţa legii statului în care aceste bunuri imobiliare sunt situate [ articolul 6 alineatul (2)]. Noua lege se aplică retroactiv de la data încheierii căsătoriei, sub rezerva protecției drepturilor terților. Soții pot totuși decide ca modificarea legii aplicabile și, pe cale de consecință, dacă este cazul, a regimului matrimonial, să producă efecte numai pentru viitor: în acest caz, soții ar trebui sfătuiți să lichideze regimul matrimonial anterior. Legea 97-987 din 28 octombrie 1997 a modificat Codul Civil pentru a-l adapta la prevederile Convenţiei de la Haga şi pentru a organiza publicitatea referitoare la schimbarea regimului matrimonial obţinut prin aplicarea unei legi străine.

Regulamentul (UE) 2016/1103 prevede posibilitatea de a alege legea unuia dintre statele al cărui cetățean este cel puțin unul dintre soți sau legea reședinței obișnuite a oricăruia dintre soți, la momentul alegerii legii aplicabile regimului matrimonial al bunurilor (Art. 22). Această alegere poate fi efectuată în mod valabil numai începând cu data de 29 ianuarie 2019, în cadrul unui contract de căsătorie sau al unui acord privind alegerea legislației aplicabile și în conformitate cu cerințele normative prevăzute în Art. 23.

În sfârșit, alegerea legislației aplicabile regimului matrimonial al bunurilor în timpul căsătoriei va produce efecte juridice numai pentru viitor, cu excepția unei înțelegeri diferite încheiate între soți și fără a aduce atingere drepturilor terților.

Print this topic

back to top