1 Care este legea aplicabilă?
1.1. Care este legea care se aplică în cazul proprietăţii matrimoniale? Care sunt criteriile/regulile folosite pentru a stabili legea aplicabilă? Care sunt convenţiile internaţionale care trebuie respectate cu privire la anumite ţări?
Relaţiile personale şi patrimoniale dintre soţi sunt supuse legii ţării ai cărei cetăţeni sunt aceştia[art. 51 alin. (1) din Dreptul internaţional privat]. Dacă soţii nu au aceeaşi cetăţenie, se aplică legea din ţara în care sunt domiciliaţi ambii soţi ("domiciliul" reprezentând locul în care o persoană locuieşte cu intenţia de a-şi stabili acolo reşedinţa permanentă; art. 25 din Codul civil). În cazul în care soţii nu sunt domiciliaţi în aceeaşi ţară, legea aplicabilă este legea ţării în care ambii soţi îşi au reşedinţa obişnuită. Dacă soţii nu îşi au reşedinţa în aceeaşi ţară, se aplică legea din ţara cu care soţii au cele mai strânse relaţii [art. 51 alin. (2) din Dreptul internaţional privat].
1.2. Au soţii posibilitatea de a alege legea aplicabilă? Dacă da, care sunt principiile care guvernează această alegere (de exemplu, legislaţiile alese, cerinţe formale, principiul retroactivităţii)?
Soţii pot alege ca relaţiile lor patrimoniale şi convenţia matrimonială să fie supuse legii ţării de cetăţenie a oricăruia dintre soţi sau a ţării în care îşi are domiciliul sau reşedinţa oricare dintre soţi. Ei pot alege legea aplicabilă fie înainte de încheierea căsătoriei, fie în timpul căsătoriei [art. 52 alin. (1) din Dreptul internaţional privat]. În caz contrar, convenţia matrimonială este reglementată de legea aplicabilă relaţiilor personale şi patrimoniale dintre soţi la momentul încheierii convenţiei [art. 52 alin. (2) din Dreptul internaţional privat].
Pentru ca alegerea legii să fie valabilă, aceasta trebuie să respecte forma prevăzută pentru convenţiile de căsătorie de legea aleasă sau de legea ţării în care se face alegerea legii [art. 52 alin. (3) din Dreptul internaţional privat]. Potrivit legislaţiei poloneze, convenţia de căsătorie trebuie să aibă forma unui act autentic notarial [art. 73 alin. (2) din Codul civil şi art. 47 alin. (1) din Codul familiei şi tutelei].
