3.1. Care prevederi pot fi modificate prin intermediul unui contract şi care nu? Care sunt alternativele de regimuri de proprietate matrimonială pe care le poţi alege?

Prin încheierea unei convenţii matrimoniale, soţii nu pot numai să opteze pentru unul dintre regimurile matrimoniale convenţionale alternative, ci şi să modifice dispoziţiile individuale ale regimului lor matrimonial [ art. 1408 alin. (1) BGB]. În plus, soţii pot alege legea aplicabilă convenţiei lor matrimoniale (a se vedea punctul 1.2).

Prin derogare de la regimul prestabilit al participării la achiziţii, soţii pot opta pentru separaţia bunurilor (art. 1414 BGB), pentru comunitatea deplină a bunurilor ( art. 1415 şi următoarele BGB) şi pentru regimul matrimonial franco-german opţionl de participare la achiziţii.

Prin alegerea separaţiei bunurilor, soţii vor revoca regimul matrimonial legal. În cadrul acestei forme convenţionale de regim matrimonial, câştigurile acumulate nu vor fi egalizate.

În cadrul regimului comunităţii depline a bunurilor (utilizare puţin frecventă în practică), bunurile soţilor devin bunuri comune ale acestora ( art. 1416 BGB). Cu toate acestea, există limitări specifice referitoare la bunurile proprii şi la bunurile exclusive ale acestora. Bunurile care nu pot fi transferate prin act juridic sunt considerate bunuri proprii ale unui soţ: [art. 1417 alin. (2) BGB (Codul civil german)]. De exemplu, bunurile proprii ale unuia dintre soţi includ datoriile netransferabile şi care beneficiază de imunitate împotriva confiscării, datoriile salariale şi cheltuielile de subzistenţă care beneficiază de imunitate împotriva confiscării sau partea unui acţionar responsabil individual în cadrul unui parteneriat general sau limitat. Bunurile exclusive includ, de exemplu, bunurile declarate în convenţia matrimonială ca fiind rezervate unuia dintre soţi, dobândite ca urmare a decesului soţului sau care i-au fost oferite de un terţ, dacă defunctul a specificat în testament sau dacă terţul a specificat în donaţia sa că bunurile astfel dobândite trebuie considerate bunuri exclusive.

Bunurile comune aparţin în comun soţilor (art. 1419 BGB). În cazul în care contractul de căsătorie nu conţine dispoziţii referitoare la acest aspect, soţii vor administra în comun bunurile comune.

Regimul matrimonial franco-german al unei comunităţi opţionale de achiziţii poate fi, de asemenea, ales de soţi, indiferent dacă unul dintre soţi are cetăţenie franceză sau îşi are locul de reşedinţă obişnuit în Franţa. Acest regim matrimonial opţional corespunde în mare parte separaţiei bunurilor dar prevede, de asemenea, unele măsuri de compensaţie obligatorii şi restricţii ale normelor speciale privind înstrăinarea liberă a bunurilor, în special a locuinţei familiei.

Libertatea contractuală este limitată de principiul bunei-credinţe. Astfel, o convenţie matrimonială nu trebuie să fie doar în conformitate cu normele de bază ale politicii publice, ci şi să respecte nişte cerinţe mai stricte, care exclud discriminarea unilaterală de către unul dintre soţi la momentul încheierii contractului şi pe întreaga durată a acestuia.

3.2. Care sunt cerinţele formale şi care este autoritatea pe care o pot contacta?

În conformitate cu articolul 1410 BGB, convenţia matrimonială trebuie înregistrată de un notar public în prezenţa ambelor părţi.

3.3. Când poate fi încheiat contractul şi care este perioada în care acesta intră în vigoare?

Soţii pot încheia o convenţie matrimonială în orice moment al unei căsătorii existente sau înaintea celebrării căsătoriei. În cazul din urmă, convenţia va intra în vigoare doar după încheierea căsătoriei (art. 1408 BGB).

3.4. Poate fi modificat un contract existent de către soţi? Dacă da, în ce condiţii?

Soţii pot modifica acordurile existente în orice moment, în conformitate cu cerinţele de formă aplicabile.

Print this topic

back to top