În conformitate cu normele generale de competență jurisdicţională, instanțele croate au competență internațională în cazurile în care pârâtul îşi are reședința obișnuită în Republica Croația (articolul 46 alineatul 1 din Legea privind Dreptul Internaţional Privat).

Instanţele judecătoreşti croate au, de asemenea, competență jurisdicţională internațională pentru litigiile privind proprietăţile matrimoniale, în cazul în care pârâtul nu are reședința obișnuită în Republica Croația, dar reclamantul are reședința obișnuită sau temporară în Croația, la momentul intentării acțiunii în justiție (articolul 59 paragraful 1 din Legea privind Dreptul Internaţional Privat).

În cazul în care proprietatea matrimonială este situată în cea mai mare parte în Republica Croația, iar restul se află în străinătate, instanța de judecată poate decide cu privire la proprietatea care este situată în străinătate numai în cazul în care decide cu privire la proprietatea situată în Republica Croația și numai dacă pârâtul este de acord cu acest lucru (articolul 59 alineatul 2 din Legea privind Dreptul Internaţional Privat).

Cu toate acestea, Instanțele judecătoreşti croate au competență jurisdicţională exclusivă pentru disputele care privesc dreptul de dispoziție asupra bunurilor imobile situate pe teritoriul Republicii Croația (articolul 56 din Legea privind Dreptul Internaţional Privat).

Soții pot conveni cu privire la competența jurisdicţională a unei instanțe străine numai în cazul în care unul dintre aceştia este cetățean străin și numai dacă nu se află într-un caz de competența exclusivă a instanțelor croate.

Soții pot conveni cu privire la competența jurisdicţională a instanțelor croate dacă cel puțin unul dintre aceştia este cetățean croat (articolul 49 alineatul 2 din Legea privind Dreptul Internaţional Privat).

Print this topic

back to top