Din nou, există două cadre diferite de reglementări (a se vedea punctul 1.1). Conform art. 8 din reglementările inter-nordice, cererea de partaj este evaluată de autoritatea competentă din statul semnatar unde se desfăşoară procedurile de divorţ sau de separare legală a celor doi soţi. În conformitate cu art. 2 din Legea (1990:272), instanţele de judecată din Suedia au de asemenea jurisdicţie într-un conflict privind bunurile matrimoniale aferent unui divorţ desfăşurat în Suedia. În plus, instanţele suedeze au jurisdicţie dacă reşedinţa obişnuită a pârâtului se află în Suedia, dacă reşedinţa obişnuită a reclamantului se află în Suedia şi bunurile matrimoniale fac obiectul legislaţiei suedeze, dacă proprietatea vizată de conflict se află în Suedia sau dacă pârâtul a acceptat ca judecarea cauzei să se desfăşoare în Suedia. Curtea competentă este judecătoria de primă instanţă pe raza căreia se află reşedinţa obişnuită a pârâtului. Dacă nu există o instanţă competentă în cauzele care ţin de jurisdicţia suedeză, litigiul poate fi deferit, conform art. 18 din Legea (1990:272), tribunalului din Stockholm.

Print this topic

back to top