Legea privind parteneriatele civile şi drepturile şi obligaţiile convieţuitorilor din 2010 (Legea din 2010) prevede crearea unei proceduri de înregistrare a parteneriatelor civile (pentru cuplurile de acelaşi sex) (Capitolele 1-14 şi Capitolul 16) şi a unei proceduri privind căile de atac disponibile coabitanţilor (pentru cuplurile de acelaşi sex şi de sex opus) ( Capitolul 15) care nu necesită înregistrare. Ca şi în cazul cuplurilor căsătorite, persoanele care sunt parte a unui parteneriat civil şi persoanele considerate drept coabitanţi în sensul Legii 2010 beneficiază de drepturi şi protecţii semnificative în ceea ce priveşte sprijinul financiar şi proprietatea. În cazul parteneriatului civil, distrugerea relaţiei sau decesul uneia dintre părţi oferă celeilalte părţi dreptul de a solicita întreţinere (Capitolul 5), bunuri ( secţiunea 118) şi/sau pronunţarea unei hotărâri de ajustare a pensiei (secţiunea 121), şi/sau întreţinerea din patrimoniul succesoral al partenerului decedat ( Capitolul 8). În plus, Capitolul 4 al Legii 2010 prevede protejarea locuinţei comune a partenerilor civili similară protejării drepturilor soţului neproprietar în ceea ce priveşte locuinţa familiei ( secţiunile 27-42) – a se vedea punctul 2.4. de mai sus. Drepturile coabitanţilor au aceeaşi întindere, în virtutea relaţiei de convieţuire şi absenţei obligativităţii de înregistrare, respectiv sistemului de înregistrare. În virtutea unei relaţii de convieţuire (definită de secţiunea 172 din Legea 2010), distrugerea relaţiei sau decesul uneia dintre părţi îi conferă celeilalte părţi dreptul de a solicita o hotărâre de întreţinere (secţiunea 175), de ajustare a proprietăţii (secţiunea 174), de ajustare a pensiei ( secţiunea 187), şi/sau de întreţinere din patrimoniul succesoral al partenerului decedat (secţiunea 194).

Print this topic

back to top